Vaccinarea anti-COVID-19

Pandemia de COVID-19 ne reamintește cu tărie că bolile infecțioase nu cunosc frontiere. Toate țările sunt vulnerabile, indiferent de nivelul veniturilor lor sau de cât de avansate sunt sistemele lor medicale.

Nevoia urgentă a dezvoltării unui vaccin împotriva COVID-19 a evidențiat rolul central pe care imunizarea îl joacă în protejarea vieților și a economiei.

Primul vaccin a fost creat în secolul al XVIII-lea, în Regatul Unit. Era un vaccin împotriva variolei, o boală mortală. În prezent, datorită vaccinării, variola este eradicată la nivel mondial la oameni. Ultimul caz cunoscut apărut în mod natural s-a înregistrat în 1977, în Somalia.

Astăzi există vaccinuri pentru a combate numeroase boli. Sunt în curs cercetări pentru a elabora vaccinuri împotriva mai multor boli. De curând, a fost elaborat un vaccin împotriva bolii virale Ebola și sunt în curs cercetări pentru vaccinuri care să asigure protecție împotriva virusului imunodeficienței umane (HIV).

Când vaccinarea nu are loc, crește riscul declanșării unei noi epidemii.

În 2018, aproximativ 527.000 de copiii din țările din regiunea europeană (OMS) nu au fost vaccinați cu prima doză a vaccinului împotriva rujeolei.  Un an mai târziu, în 2019, virusul rujeolic a scos la suprafață decalaje de imunizare în Europa. Aproximativ 100.000 de persoane din toate categoriile de vârstă s-au îmbolnăvit astfel de rujeolă. Protejarea copiilor, a adolescenților și a adulților împotriva bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare este obligatorie pentru a putea asigura sustenabilitatea sistemelor medicale.

Vaccinurile conțin forme slăbite sau fragmente (proteine, informație genetică) ale unui microorganism, incapabile să producă boala;  ele au rolul de a genera (produce/declanșa) un răspuns imun ce protejează organismul în momentul în care acesta va intra în contact cu patogenul real. Vaccinurile antrenează răspunsul imun propriu și specific organismului uman, inclusiv cel de memorie, prin care corpul învață să recunoască un anumit microorganism străin, să lupte eficient împotriva acestuia și astfel să împiedice îmbolnăvirea în momentul în care se va întâlni patogenul real.

Cum se autorizează un vaccin?

Ca multe alte produse medicale pentru uz uman, vaccinul trebuie să treacă printr-o serie lungă de etape ale studiilor clinice pentru a fi autorizat. La nivelul Uniunii Europene, vor fi utilizate vaccinurile autorizate de către Agenția Europeană a Medicamentului, conform reglementărilor și legislației în vigoare.

Pentru ca un vaccin să fie autorizat împotriva COVID-19 de către Agenția Europeană a Medicamentului trebuie să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute de normele și legile existente.

Niciodată până acum în istoria medicinei nu au fost implicate atâtea resurse pentru dezvoltarea unui vaccin pentru o singura patologie.
Pentru fiecare vaccin sunt necesare analize independente ale eficacității și siguranței, inclusiv revizuirea reglementării și aprobarea în țara în care este fabricat vaccinul, înainte ca OMS să considere un vaccin drept candidat pentru precalificare. O parte a acestui proces implică și Comitetul Consultativ Global pentru siguranța vaccinurilor.
Funcționarii din țări individuale decid dacă aprobă vaccinurile pentru uz național și elaborează politici privind modul de utilizare a vaccinurilor în țara lor pe baza recomandărilor OMS. Vaccinurile trebuie fabricate în cantități mari, ceea ce reprezintă o provocare majoră și fără precedent – continuând să producă toate celelalte vaccinuri importante pentru salvarea vieții deja utilizate.

Vaccinurile antrenează răspunsul imun propriu și specific organismului uman, inclusiv cel de memorie, prin care corpul învață să recunoască un anumit microorganism străin, să lupte eficient împotriva acestuia și astfel să împiedice îmbolnăvirea în momentul în care se va întâlni cu patogenul real.  

Deoarece vaccinurile împotriva COVID-19 au fost dezvoltate doar în ultimele luni,este prea devreme pentru a cunoaște durata protecției acestor vaccinuri. Cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a răspunde la această întrebare. Cu toate acestea, este încurajator faptul că majoritatea persoanelor care se recuperează în urma suportării COVID-19 dezvoltă un răspuns imun care oferă cel puțin o perioadă de protecție împotriva reinfecției – deși încă nu se știe cât de puternică este această protecție și cât durează.

Asociației de Biosiguranță și Biosecuritate din Republica Moldova (ABBRM) îndeamnă populația din Republica Moldova indiferent de vârstă, sex statut social sau religie să fie solidari cu lucrătorii medicali și să contribuie la stoparea pandemiei Covid-19. Doar împreună putem reuși

„Întreaga societate, dar și fiecare dintre noi trebuie să conștientizeze ce efecte devastatoare pot avea unele boli infecțioase, care sunt reduse la minimum sau chiar au dispărut total datorită programelor de imunizare. Este important să înțelegem că vaccinarea protejează nu doar persoana care este vaccinată, ci și alte persoane prin imunitate colectivă”