Cel mai frecvente simptome raportate clinic în cazuri confirmate sunt: febra (88%), urmată de tuse uscată (68%), oboseală (38%), producție de spută (33%), dificultăți de respirație (19%), dureri de gât ( 14%), dureri de cap (14%) și dureri musculare (15%). Simptomele mai puțin frecvente sunt diareea (4%) și vărsăturile (5%).

             Estimările curente sugerează o perioadă mediană de incubație de la cinci la șase zile pentru COVID-19, cu o perioadă de la una până la 14 zile. Un studiu recent de modelare a confirmat că rămâne prudent să se considere perioada de incubație ca fiind de cel puțin 14 zile.

            Oamenii se pot infecta cu COVID-19 de la alte persoane care au virusul. Boala se poate răspândi de la o persoană la alta prin picături mici nazale sau din gură, care sunt răspândite atunci când o persoană cu COVID-19 tușește sau expiră. Aceste picături aterizează pe obiecte și suprafețe din jurul persoanei.

            Alte persoane pot să contracteze COVID-19 atingând aceste obiecte sau suprafețe, apoi atingându-și ochii, nasul sau gura. Oamenii pot, de asemenea, să contracteze COVID-19 dacă respiră picături de la o persoană cu COVID-19 care tușește sau expiră picături. Acesta este motivul pentru care este important să fie păstrată distanța de mai mult de 1 metru de la o persoană bolnavă.

           OMS evaluează cercetările în curs de desfășurare a modului în care COVID-19 este răspândit și va continua să plaseze informații actualizate.

Recoltarea produselor patologice trebuie realizată imediat în cazul unei persoane ce întrunește criteriile unui caz suspect de infecție cu SARS-CoV-2. Exsudatul nazofaringian este produsul patologic optim pentru diagnostic.

Produsele patologice pot fi recoltate, conform recomandărilor OMS și CDC, de la nivelul:

• tractului respirator superior (exsudat nazal, exsudat faringian), în cazurile ușoare sau asimptomatice. Pentru recoltare se recomandă utilizarea unui tampon din fibre sintetice cu tija de plastic, deoarece alte modele de recoltoare pot genera rezultate fals negative. În cazul în care se recoltează atât exsudat nazal cât și faringian, se recomandă plasarea celor două tampoane în același tub steril, în 2-3 ml de mediu de transport pentru virusuri (VTM). In cazul in care se poate exista un singur tampon se recomanda recoltarea exudatului nazal.

• tractului respirator inferior: sputa (pentru pacienții cu tuse productivă, inducerea sputei nu este recomandată) și/sau aspirat endo-traheal sau lavaj bronhoalveolar pentru pacienții cu infecție respiratorie severă. Sputa conține material mucoid sau mucopurulent ce poate perturba eficiența testelor de detecție a acidului nucleic viral, de aceea fiind necesară lichefierea prealabilă a acestui produs patologic cu ditiotreitol (DTT).

SARS-CoV-2 a fost de asemenea detectat în materii fecale și în sânge, dar nu și în urină. Un raport din China semnalează detecția acidului nucleic viral la 4 donatori asimptomatici în momentul donării, dar nu se cunoaște dacă aceasta indică prezența virusului infecțios și capacitatea de transmitere prin sânge. Probele pereche de ser (faza acută și faza de covalescență) pot fi utile pentru diagnosticul retrospectiv al infecției cu SARS-CoV 2.

Probele pot fi stocate la 2-8^oC pentru 72 de ore. În cazul în care există întârzieri în testarea produsului patologic, se recomandă congelarea la – 20°C sau ideal la -70°C.

Probele pentru diagnosticul SARS-CoV 2 trebuie transportate la laboratorul de diagnostic cât mai rapid posibil din momentul recoltării. Transportul se realizează optim la 2-8°C (pe gheață dacă durata de transport este mare), în mediu de transport pentru virusuri (dacă acesta lipsește se poate transporta în E-MEM (Eagle Minimum Essential Medium), în tampon fosfat salin sau ser fiziologic). Mediul de transport viral poate fi preparat in house, folosind rețetele :

OMS – https://www.who.int/ihr/publications/Annex8.pdf?ua=1

CDC – https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/downloads/Viral-Transport-Medium.pdf , cu mediu HBSS cu 2% ser fetal de vițel, antibiotic și antifungice. In cazul mediilor care permit menținerea la temperatura camerei pana la 24 de ore, se vor respecta recomandările producătorului.

Testarea produselor patologice recoltate de la o persoană ce întrunește criteriile unui caz suspect de infecție cu SARS-CoV-2 trebuie realizată în laboratoare cu nivel de biosiguranță nivel 2 (BSL-2), de către un personal calificat și antrenat conform procedurilor de biosiguranță si normelor de buna practică microbiologică, inclusiv in domeniul diagnosticului molecular.

 Izolarea virală pe culturi de celule necesită un laborator de biosiguranță nivel 3 (BSL-3) și nu este recomandată în prezent în scop diagnostic.

1.Teste pentru detecția acidului nucleic viral

   Metoda recomandată în prezent pentru diagnosticarea infecției cu SARS-CoV-2 este detecția ARN viral prin Real-Time RT-PCR (reverse-transcription polymerase chain reaction).

   În cazul în care este necesar, confirmarea se realizează prin secvențiere nucleotidică. Au fost dezvoltate o serie de teste in-house** sau teste comerciale pentru detectarea ARN SARS- CoV-2, care identifică genele virale pentru N (nucleocapsida), E (anvelopa), S (spike) și RdRP (RNA-dependent RNA polymerase).

**Testele in-house trebuie să corespundă protocoalelor acceptate de OMS și să fie validate prin utilizarea de materiale de referința si/sau comparații interlaboratoare

   Lista producătorilor autorizați de FDA se regăsește la : fda.gov

   În zonele în care virusul SARS-CoV-2 este răspândit pe scară largă trebuie adoptat un algoritm de diagnostic simplu în care, de exemplu, examinarea prin RT-PCR a unei singure ținte este considerată suficientă. In special in acest caz este recomandata utilizarea de teste validate pentru diagnostic in vitro (CE IVD).

   Este important de precizat că unul sau mai multe rezultate negative la testul de detecție a acidului nucleic viral nu exclud posibilitatea unei infecții cu virusul SARS-CoV-2., iar în context clinic sugestiv diagnosticul nu trebuie infirmat pe baza unui test negativ.

   O serie de factori pot duce la un rezultat negativ la o persoană infectată:

• calitatea slabă a produsului recoltat, care conține puține material provenind de la pacient;

• produsul a fost colectat târziu sau foarte devreme în cadrul infecției;

• produsul nu a fost manipulat și expediat în mod corespunzător;

• motive tehnice legate de test, de exemplu mutația virusului sau inhibarea PCR.

   Dacă se obține un rezultat negativ la un pacient cu un indice ridicat de suspiciune pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, în special atunci când au fost colectate numai probe ale tractului respirator superior, ar trebui să fie colectate și testate, dacă este posibil produse suplimentare, inclusiv din tractul respirator inferior.

2. Alte variante de diagnostic care identifică acizi nucleici sau antigene virale

• Testele rapide de detecție a acidului nucleic viral (Abbott ID Now, Cepheid G Xpert®Xpress pt SARS-CoV-2) sunt deja o alternativa simplă și eficientă pentru point of care, fără personal cu expertiză înaltă care pot fi foarte utile pentru diagnosticul rapid al personalului medical sau pacienților simptomatici. Ele sunt recomandate în pentru situații de urgența (ATI) și locuri în care lipsește personalul cu experiența in diagnostic molecular.

• Noi teste de detecție a acidului nucleic viral bazate pe tehnologia CRISPR-Cas12/13 sunt în curs de evaluare.

• Testele actuale de detecție a antigenelor virale pot fi relevante numai în context clinic sugestiv, datorită sensibilității/specificității variabile și valorii predictive negative scăzute (circa o treime din probele negative apar pozitive la testare). De aceea acestea nu sunt recomandate pentru screening, iar probele pozitive trebuie confirmate prin RT-PCR.

   Organizația non-guvernamentală FIND (https://www.finddx.org/covid-19/) enumeră 10 teste rapide de detecție a antigenului SARS-CoV-2, cu marcaj CE (conforme cu legislația UE relevantă, Directiva 98/79/CE privind IVD-urile). Conform ECDC, din datele provenite de la autoritățile competente din 18 țări europene, numai trei astfel de teste sunt disponibile pe piața UE începând cu 26 martie 2020. (An overview of the rapid test situation for COVID-19 diagnosis in the EU/EEA. 1 April 2020. Stockholm: ECDC; 2020)

3. Secvențierea virală

   Secvențierea virală poate fi utilizată situatii rare in care este necesara pentru confirmarea rezultatelor testelor de detecție a acidului nucleic viral. Secvențierea întregului genom (whole genome și whole exome sequencing) poate furniza informații importante pentru studiile epidemiologice și va aduce date valoroase despre tulpinile circulante și variabilitatea virală. Prima secvență a genomului viral SARS-CoV-2 a fost pubicată online pe 10 ianuarie 2020 (virological.org; Wuhan-Hu-1, GenBank accession number MN908947), urmată de alte 4 secvențe virale depozitate în baza de date Global Initiative on Sharing All Influenza Data (GISAID (https://www. gisaid.org). Sunt disponibile în prezent numeroase baze de date pentru submiterea secvențelor virale, inclusiv baza de date GISAI.

4. Izolarea virală pe culturi de celule nu este recomandată pentru diagnosticul de rutină.

5. Diagnosticul serologic

   Testele serologice evidențiază anticorpii specifici SARS-CoV-2 de tip IgM si IgG. Prezența anticorpilor specifici de tip IgM sau titrul de anticorpi specifici tip IgG din faza de covalescență de ≥4 ori mai mare comparativ cu titrul identificat în faza acută pot fi utilizate drept criteriu de diagnostic pentru pacienții suspecți de infecție SARS-CoV-2 cu rezultate negative la testele de detecție a acizilor nucleici virali.

   Detecția anticorpilor specifici anti SARS CoV2 de tip IgM (suportul răspunsului imun primar) va permite evidențierea infecțiilor acute, însă cu un interval timp de latență (minim 7 zile post- infecție), față de detecția acidului nucleic viral. Înlocuirea testelor de diagnostic molecular cu teste rapide de detecție a anticorpilor nu este recomandată, deoarece un test negativ poate induce o falsă senzație de siguranță la pacienți infectați datorită apariției tardive a seroconversiei. De asemenea, testele pozitive care indică prezența IgM ar trebui confirmate cu testele de RT-PCR; un test IgM pozitiv poate apare și la persoane vindecate, ceea ce limitează foarte mult utilitatea acestei metode pentru diagnosticul infecției și limitarea transmiterii.

   Testele serologice trebuie realizate numai cu teste validate, cu sensibilitate și specificitate foarte ridicată, care să limiteze rezultatele fals negative și fals pozitive. Testele serologice vor avea relevanță în special post-epidemic pentru evaluarea seroprevalenței infecției în populația generală (IgG) și a infecțiilor asimptomatice, ca și pentru evaluarea persistenței imunității post- infecție naturală. În context pandemic, testele serologice s-ar putea utiliza la externarea pacienților considerați vindecați, eventual după autoizolare/carantinare, în paralel cu testele de detecție ale ARN viral, testare care ar completa profilul epidemiologic, detectând seroconversia în paralel cu clearence-ul viral.

   Toate cazurile aflate în investigare și cazurile confirmate trebuie raportate în conformitate cu reglementările stabilite de autoritățile locale de sănătate și de centrul național de supraveghere.

            Principala modalitate de răspândire a bolii este prin picături respiratorii expulzate de cineva care tușește. Riscul de a căpăta COVID-19 de la cineva care nu prezintă deloc simptome este foarte mic.

            Cu toate acestea, multe persoane cu COVID-19 prezintă doar simptome ușoare. Acest lucru este valabil, în special, la primele etape ale bolii. Prin urmare, este posibil să ne molipsim de COVID-19 de la cineva care are, de exemplu, doar o tuse ușoară și nu se simte rău. OMS evaluează cercetările în curs de desfășurare privind perioada de transmitere a COVID-19 și va continua să plaseze informații actualizate.

            Este posibil ca o persoană să se îmbolnăvească de COVID-19 prin atingerea unei suprafețe sau al unui obiect care are virusul pe el, apoi atingându-și gura, nasul sau ochii, dar aceasta nu pare să fie principala modalitate de răspândire.

            Deși încă nu este sigur cât timp supraviețui virusul care cauzează COVID-19 pe suprafețe, Organizația Mondială a Sănătății sugerează că acesta pare să se comporte ca și celălalte tipuri de coronavirus. Studiile făcute pe acestea sugerează că pot persista pe suprafețe între câteva ore și câteva zile (informație susținută și de datele preliminare despre noul coronavirus). Acest timp poate varia în funcție de condiții (ex. tipul de suprafață, temperatura sau umiditatea din mediu).

            Dacă considerați că o suprafață ar putea fi infectată, curățați-o cu un dezinfectant pentru a omorâ virusul și pentru a vă proteja pe dumneavoastră și pe cei din jur. Curățați-vă apoi mainile cu o soluție pe bază de alcool sau spălați-vă pe mâini cu apă și săpun. Evitați să vă atingeți ochii, nasul și gura.

          Contactați autoritățile la linia VERDE 𝟬 𝟴𝟬𝟬 𝟭𝟮𝟯𝟬𝟬. Veți primi instrucțiuni punctuale. Între timp, evitați contactul cu alte persoane pe cât posibil.

          Virusul intră în corp prin ochi, nas și/sau gură, de aceea este important să evitați atingerea feței cu mâinile nespălate. Se recomandă spălarea mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde sau curățarea mâinilor cu soluții sau geluri pe bază de alcool.

          De asemenea, se recomandă să stați la 1 metru sau mai mult de persoanele infectate cu COVID-19 care prezintă simptome, pentru a reduce riscul de infecție prin picături respiratorii.

          Noul coronavirus nu se transmite prin aer, ci prin picăturile pe care o persoană infectată le generează atunci când tușește, strănută sau vorbește. Aceste picături sunt grele și nu plutesc prin aer, ci cad pe podea sau pe suprafața obiectelor.

          Vă puteți infecta dacă vă aflați la mai puțin de 1 metru de o persoană bolnavă sau dacă atingeți o suprafață contaminată și apoi vă atingeți ochii, nasul sau gura fără a vă spăla pe mâini.

          De regulă coronavirusurile se răspândesc de la persoană la persoană prin picături respiratorii. În prezent nu există dovezi care să susțină transmisia CIVID-19 prin mâncare. Înainte de a pregăti hrana sau de a mânca e important să vă spălați pe mâini cu apă și săpun timp de 20 de secunde pentru siguranța alimentară generală. Pe toată durata zilei spălați-vă pe mâini de fiecare dată când tușiți strănutați, vă suflați nasul sau mergeți la toaletă.

          Ar putea fi posibil ca o persoană să se îmbolnăvească de COVID-19 prin atingerea unei suprafețe sau a unui obiect care are virusul pe el, apoi atingându-și gura, nasul sau chiar ochii, dar aceasta nu pare să fie principala modalitate de răspândire.

         În general, deoarece coronavirusurile supraviețuiesc puțin timp pe suprafețe, riscul de îmbolnăvire de la ambalaje sau produse alimentare e foarte scăzut, acestea călătorind timp de zile sau chiar săptămâni la temperaturi ambientale, refrigerate sau congelate.

        „Perioada de incubație” înseamnă perioada de la contactarea virusului până la apariția simptomelor bolii. Majoritatea estimărilor perioadei de incubație pentru COVID-19 variază între 1-14 zile, cel mai frecvent în jurul a cinci zile. Aceste estimări vor fi actualizate pe măsură ce vor fi disponibile mai multe date.

        Cât de multă vreme o persoană e bolnavă în mod activ variază de la om la om și la fel poate varia decizia de a elibera pe cineva din spital, carantină sau izolare. Eliberarea se face de la caz la caz în funcție de decizia personalului medical și al specialiștilor în prevenția răspândirii bolilor infecțioase. Decizia se ia pe baza simptomatologiei și testelor de laborator.

        Directivele Centrului de Control și Prevenția al Bolilor (CDC) din SUA subliniază trei criterii pentru eliberarea din carantină:

• Pacientul nu are febră (fără a fi folosit medicamente ce reduc febra)

• Pacientul nu are tuse sau alte simptome fizice

• Pacientul a ieșit negativ la cel puțin două teste de exudat faringian consecutive, luate la distanță de 24 de ore.

       O persoană eliberată din izolare e considerată ca fiind necontagioasă, neprezentând risc de infecție pentru alții.

        Carantină înseamnă separarea unei persoane sau a unui grup de persoane care a fost expus unei boli contagioase (dar nu a dezvoltat simptome de boală) de populația care nu a fost expusă, pentru a limita posibilitățile de răspândire ale bolii. La fel ca autoizolarea, carantina este de obicei stabilită pentru perioada de incubație a bolii comunicabile, adică durata de timp în care oamenii dezvoltă boala după expunere.

        Pentru COVID-19, perioada de carantinare e de 14 zile de la data expunerii, deoarece 14 zile este cea mai lungă perioadă de incubație descoperită la coronavirusuri similare. O persoană eliberată din carantină e considerată ca fiind necontagioasă, neprezentând risc de infecție pentru alții.

      Nu se știe încă sigur dacă vremea și temperatura influențează răspândirea COVID-19. Alte virusuri, precum răceala sau gripa se răspândesc mai mult când vremea e rece dar asta nu înseamnă că e imposibil să te îmbolnăvești cu aceste virusuri în lunile calde. În acest moment nu știm dacă răspândirea COVID-19 va scădea când vremea se va încălzi.

      Din datele disponibile până acum, persoanele cele mai expuse la o îmbolnăvire gravă cu COVID-19 sunt persoanele în vârstă și persoanele bolnave cronic de diabet, boli pulmonare, boli cardiace inclusiv hipertensiune.

      Dacă sunteți într-o grupă de risc:

• Asigurați-vă că aveți un stoc din medicamentele pe care le luați în mod curent în caz că trebuie să stați acasă o perioadă mai îndelungată.

• Stați acasă.

• Dacă trebuie să ieșiți din casă luați măsuri de precauție uzuale, stați departe de persoane bolnave, limitați contactul apropiat, spălați-vă des pe mâini, evitați orice fel de călătorie neesențială și evitați mulțimile.

• Fiți atenți la simptome, mai ales la cele grave. Dacă vă îmbolnăviți, contactați 112.

      O infecție cu COVID-19 are aceleași semne și simptome ca răceala obişnuită și pot fi doar un test de laborator poate stabili despre ce tip de virus este vorba.

      Potrivit datelor disponibile în prezent, copiii nu par să prezinte un risc mai mare de infectare cu COVID-19 decât adulții. Deşi au fost înregistraţi mai mulţi copii şi chiar bebeluși cu noul coronavirus, în majoritatea cazurilor de îmbolnăvire este vorba de adulţi.

      Nu. Simptomele COVID-19 sunt similare la copii și adulți. Cu toate acestea, copiii diagnosticaţi cu COVID-19, au, în general, simptome ușoare. Sunt simptome similare celor specifice răcelilor obişnuite, cum ar fi febră, nas curgător și tuse. Sunt raportate, de asemenea, cazuri de vomă și diaree. Deocamdată nu se știe dacă există un risc mai mare de agravare a situaţiei în cazul unor categorii de copii, cum ar fi cei care suferă deja de alte maladii.

      Nu. Antibioticele nu funcționează împotriva virusurilor, ci doar împotriva infecțiilor bacteriene. COVID-19 este cauzat de un virus, deci antibioticele nu funcționează. Antibioticele nu trebuie utilizate ca mijloc de prevenire sau tratament pentru COVID-19. Acestea trebuie utilizate doar conform indicațiilor medicului pentru a trata o infecție bacteriană.

      Deocamdată nu. Până în prezent, nu există niciun vaccin și niciun medicament antiviral specific care să prevină sau să trateze COVID-19. Cu toate acestea, cei afectați ar trebui să beneficieze de îngrijire pentru ameliorarea simptomelor. Persoanele cu evoluția bolii gravă trebuie spitalizate. Majoritatea pacienților se tratează datorită tratamentului simptomatic.

      Posibile vaccinuri și unele tratamente medicamentoase specifice sunt în curs de investigare. Acestea sunt testate prin studii clinice. OMS coordonează eforturile de dezvoltare a vaccinurilor și a medicamentelor pentru prevenirea și tratarea COVID-19.

     Cele mai eficiente metode de a vă proteja pe voi și pe ceilalți împotriva COVID-19 sunt să vă spălați frecvent mâinile, să vă acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau să strănutați și să tușiți în pliul cotului și să mențineți distanța de cel puțin 1 metru față de persoanele care tușesc sau strănut. (Vezi Ce pot face pentru a mă proteja și pentru a preveni răspândirea bolii?).

      Deși boala a apărut prin transferul de la animal la om nu există nicio dovadă că animalele de curte sau animalele de companie prezintă vreun risc de transmisie al bolii. Animalele pot însă transmite alte boli virale sau bacteriene așa că se recomandă spălatul pe mâini după contactul cu animale.

      Deși boala nu se transmite prin animale sau animale de companie din ce se cunoaște ar trebui să evitați contactul pe durata bolii nu doar cu alte persoane ci și cu animalele până cunoaștem mai multe despre evoluția acestei boli.

      Persoanele fără simptome respiratorii, cum ar fi tuse, nu trebuie să poarte mască medicală. OMS recomandă utilizarea măștilor pentru persoanele care prezintă simptome de COVID-19 și pentru persoanele care au grijă de persoane care au simptome, cum ar fi tuse și febră. Utilizarea măștilor este crucială pentru lucrătorii medicali și pentru persoanele care au grijă de cineva (acasă sau într-o instituție medicală).

      OMS recomandă utilizarea rațională a măștilor medicale pentru a evita irosirea inutilă a resurselor prețioase și utilizarea greșită a măștilor (consultați Sfaturi privind utilizarea măștilor). Utilizați o mască numai dacă aveți simptome respiratorii (tuse sau strănut), ați suspectat infecția cu COVID-19 cu simptome ușoare sau aveți grijă de cineva cu infecție suspectă de COVID-19. O infecție suspectată de COVID-19 este legată de călătorii în zonele în care au fost raportate cazuri sau de contact strâns cu cineva care a călătorit în aceste zone și s-a îmbolnăvit.

     Cele mai eficiente metode de a vă proteja pe voi și pe ceilalți împotriva COVID-19 sunt să vă spălați frecvent mâinile, să vă acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau să strănutați și să tușiți în pliul cotului și să mențineți distanța de cel puțin 1 metru față de persoanele care tușesc sau strănută.

1. Țineți minte, o mască trebuie folosită numai de către angajații din sistemul de sănătate, de îngrijitorii persoanelor bolnave și de persoanele cu simptome respiratorii, cum ar fi febra și tusea.

2. Înainte de a atinge masca, spală-te pe mâini cu o soluție de mâini pe bază de alcool sau cu săpun și apă.

3. Luați masca și inspectați-o dacă nu există picături de lichid sau găuri.

4. Găsiți partea superioară (unde este banda metalică).

5. Asigurați-vă că partea corespunzătoare a măștii este orientată spre exterior (partea colorată).

6. Puneți masca pe față. Prindeți banda metalică sau marginea rigidă a măștii, astfel încât să se modeleze la forma nasului.

7. Trageți partea inferioară a măștii, astfel încât să vă acopere gura și bărbia.

8. După utilizare, scoateți masca; îndepărtați buclele elastice din spatele urechilor, păstrând masca departe de față și haine, pentru a evita atingerea suprafețelor potențial contaminate ale măștii.

9. Aruncați masca în coșul cu capac imediat după utilizare.

10. Efectuați igiena mâinilor după atingerea sau aruncarea măștii – spălați-vă pe mâini cu o soluție de mâini pe bază de alcool sau cu apă și săpun.

      Da. Probabilitatea ca o persoană infectată să contamineze mărfurile comerciale este scăzută, iar riscul de a obține virusul care provoacă COVID-19 dintr-un pachet care a fost mutat, a călătorit și a fost expus la diferite condiții și temperatură este, de asemenea, scăzut.

      Conform Organizației Mondiale a Sănătății, următoarele comportamente nu sunt eficiente împotriva COVID-19 și pot fi dăunătoare:

• Fumatul

• Utilizarea măștilor chirurgicale multiple

• Folosirea antibioticelor

    Din păcate, nimeni nu știe cât va dura și cum se va desfășura pandemia. Avem de-a face cu un virus nou și, prin urmare, există multe necunoscute. De exemplu, nu se știe dacă transmiterea va scădea în mod natural în timpul verii, în emisfera nordică, așa cum se observă pentru gripa sezonieră.